Istoric
DOMNEȘTI –ARGEȘ, VATRĂ DE ISTORIE CU NUME DOMNESC
,,Istoria leagă nădejdile viitorului de înfăptuirile trecutului”, spunea ctitorul Domneștiului modern, prof.univ.dr. Petre Ionescu-Muscel.
Comuna Domnești este atestată documentar la 4 aprilie 1523, întru-un document al Voievodului Radu de la Afumați, întocmit la Târgoviște.
Denumirea de „Domnești” a satului își are explicația în datorită existenței în aceste locuri a unui drum ce lega Curțile domnești de la Curtea de Argeș și Câmpulung, despre care se spune că ar fi avut legături diplomatice și economice cu centrele comerciale de peste Carpați. Este susținută teoria că, pe locul unde astăzi este localitatea Domnești, ar fi existat o înjghebare de locuitori chiar cu mult înainte de Seneslau (decedat la 1260), care ar fi întemeiat aici o fortăreață militară în locul numit „Dealul Voievozilor” (unde este acum cimitirul comunei). Satul a luat denumirea oficială de „Domnești” în timpul domniei lui Alexandru Nicolae Basarab (1330-1364), care și-ar fi ridicat chiar o casă de popas în Domnești, unde astăzi se află cimitirul și Vila Negulici, loc în care s-au găsit ruinele unei temelii vechi.
Neagoe Basarab (1512-1521) a cumpărat moșia și satul Domnești, pe 30.000 de aspri, de la Văsii din Stăncești, pentru a le face danie Mănastirii Argeș.
Aici se află situl arheologic de interes național al curții boierești de la Domnești (secolul al XVI-lea), aflat la „Siliște”, la nord de șoseaua spre Câmpulung, sit alcătuit din ruinele unei biserici și cele ale unui zid de incintă. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră aflată pe marginea sudică a drumului spre Slănic (1753), lângă o troiță de zid.
În anul 1777, s-a ridicat biserica de lemn cu hramul ,,Buna Vestire”, biserică reconstruită în anul 1872 și care se află astăzi în centrul comunei.
În anul 1828, s-a ridicat a doua biserică, având hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, situată în partea nordică a comunei. Biserica este un monument istoric, iar alături de aceasta s-a construit actualul lăcaș de cult.
La 25 noiembrie 1878, învățătorul LucaPaul, mare personalitate a timpului, înființează prima bibliotecă rurală atestată din țară, bibliotecă ce-i poartă astăzi numele și care dispune de o secție muzeistică frumoasă și deosebit de valoroasă având exponate cu valoare de patrimoniu: Carte veche sec.VII-XIX („Floarea Darurilor”, „Snagov” – anul 1700, „Mystirio Sacrament” – anul 1651, „Minei”, „Octoih”, „Evanghelia” – anul 1729, etc..), icoane pictate pe lemn, sec. XVI-XIX (Icoana ,,Sf. Ioan Botezatorul”și „Maica Domnului cu Pruncul” –anul 1518-1519).
În anul 1903, se dă în folosință o școală cu etaj, care există și astăzi, la a cărei inaugaurare a participat însuși Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice și Cultelor la acea vreme, iar în anul 1961 a fost înființat Liceul Teoretic Domnești, azi cunoscut sub denumirea de Liceul Tehnologic ,,Petre Ionescu-Muscel”.
Petre Ionescu-Muscel, ctitorul Domneștiului modern din perioada interbelică, prin Societatea Culturală Eforia ,,Doamna Basarab”, întâia instituție (persoană juridică) înființată în anul 1935 în Domnești, a construit băile comunale, localitatea fiind declarată stațiune balneoclimaterică în 1936, (astăzi spațiul găzduiește dispensarul), piața și târgul săptămânal –1937 și spitalul –1937. Peste un deceniu, dr. Teja Papahagi, aroman de origine, stabilit în Domnești, a extins acest spital, ulterior transformat în Centrul de Permanență, Unitate de Asistență Medico-Sociala și Centrul de zi ,,Șanse Egale”. Aceeași instituție pus bazele Fundației Domnești – 1938 (actuala Farmacie Catena) și Cimitirului Comunal – 1937.
În aceeași perioadă, în 1937, s-a ridicat un monument în memoria eroilor din comuna Domnești.
În perioada 1962-1990, comuna este cooperativizată, CAP-ul având sediul unde este astazi Primăria Domnești.
În anul 1924, ia ființă primul Cămin Cultural al comunei, ,,Negru Vodă”, care ulterior își schimbă locația în spațioasa Casă de Cultură, dată în folosință în anul 1979, aceasta având sală de spectacole modernă, cu 400 de locuri, și la al cărei etaj se află Biblioteca Comunală și Secția Muzeistică.
Alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca articole de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: casa Șuțu (1930, fosta primărie); casa Ion Hirică (1806); casa Felicia Proca (sfârșitul secolului al XIX-lea) și ansamblul bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1826–1831), alcătuit din biserica propriu-zisă, poarta de zid cu pictură murală, precum și zidul de incintă.
***
De-a lungul veacurilor, s-au ridicat din Domnești personalități remarcabile, care au pus înainte de toate, satul și pe locuitorii săi: pornind de la Nicolae Domnescu, Bucur Domnescu, intemeitorii învățământului, sau Duhovnicul Ion sin Popa Pavel, personalitate ce și-a pus amprenta pe viața spirituală și socială a Domneștiului secolului al XIX-lea, ctitorul Bisericii ,,Buna Vestire”, la Ion N. Petrică, primar timp de 29 de ani, pictorul Paraschivescu Belizare, sculptorul Gheorghe Pantazin, învățătorul Luca Paul, învățătorul și senatorul Moise Moisescu, învățătorul Nicolae Hănescu și mulți alți oameni de valoare. Am amintit deja de rolul crucial pe care l-a avut prof.univ.dr. Petre Ionescu Muscel în edificarea unui Domnești modern, alături de învățătorii, preoții, profesorii, medicii din acea vreme. Ar mai fi multe alte personalități de remarcat, dar ne referim aici la istoria comunei și la cei care au pus primele „cărămizi” întru construirea comunei noastre, deci până la al Doilea Război Mondial. Eroii noștri, apoi oamenii care au preluat ștafeta de la înaintași și au continuat să lucreze pentru Domnești și pentru domneșteni, sunt mult prea mulți pentru a fi enumerați aici, dar pot fi găsiți în diverse cărți, la biblioteca din Domnești și, desigur, pot fi găsiți printre noi, muncind în continuare pentru propășirea comunei.
Călătorule, de oriunde ai fi, te rugăm să zăbovești în Domnești, pe aceste aceste locuri pline de încărcătură istorică, pentru a admira muscelele ce ocrotesc satul, pentru a privi rodul muncii generațiilor trecute și a admira realizările de acum ale domneștenilor.